„Condiția manifestării” explorează momentul în care forma exterioară încetează să mai fie o protecție și devine o barieră între om și imaginea sa autentică. Chipul din lucrare emerge dintr-o suprafață fragmentată. Straturile par să se desprindă, dezagregându-se și dezvăluind ceea ce se afla în interior. Această destrămare nu reprezintă însă o pierdere. Dimpotrivă, ea devine condiția necesară a manifestării — o modalitate de a vedea chipul nu așa cum a fost modelat de circumstanțele exterioare, de roluri și de așteptări, ci așa cum există dincolo de ele. Elementul central al lucrării este privirea. Spre deosebire de forma din jurul ei, aceasta rămâne întreagă și directă. Ea nu privește destrămarea din exterior, ci trece prin ea. Astfel, lucrarea devine nu atât reprezentarea unui chip, cât explorarea graniței dintre identitatea exterioară și prezența interioară. Fragmentele aurii ale suprafeței reunesc simultan ideea de destrămare și cea de valoare. Ceea ce se desprinde nu devine deșeu sau pierdere — capătă propria sa semnificație ca parte a unui proces de eliberare. În această lucrare, destrămarea nu este înțeleasă ca sfârșitul formei, ci ca limita ei. Atunci când exteriorul încetează să definească omul, apare posibilitatea de a vedea interiorul. Destrămarea formei exterioare devine condiția manifestării chipului interior.