În această lucrare, tăcerea nu este o absență, ci o stare activă de mișcare interioară. Imaginea nu caută nici lumina, nici întunericul; ea există într-un spațiu intermediar, unde tensiunea nu este eliberată, ci susținută. Acest act al rezistenței devine gestul central al lucrării.

Chipul reprezentat nu exprimă emoția în mod direct. Privirea este deschisă, dar nu orientată spre exterior — ea este întoarsă spre interior, către un proces de alchimie lăuntrică. Materia nu este tratată ca o formă pasivă, ci ca o substanță vie, capabilă de transformare sub presiunea prezenței interioare. Acolo unde materia rezistă, ea încetează să fie inertă și trece într-o altă stare.

Pigmenții aurii și calzi din structura picturală nu au rol decorativ. Ei marchează un moment de tranziție — punctul în care tensiunea, tăcerea și concentrarea generează transformare. Nu este rezultatul unei lupte, ci consecința stabilității.

Lucrarea continuă cercetarea artistei asupra prezenței interioare, a concentrării susținute și a capacității umane de a rămâne în sine fără a alege între polarități. Aurul nu este un scop, ci un efect secundar al rezistenței.

Comentariul artistei

Nu caut nici lumina, nici întunericul.

Mă mișc în tăcere —

iar acolo unde materia mă poate susține,

ea devine aur.