Această lucrare a trecut prin moarte și renaștere.

Prima ei întruchipare — „Cenzura” — s-a născut într-o epocă în care lumea era paralizată de frică, iar vocea umană devenise o amenințare. Atunci, tăcerea era impusă. Măștile, restricțiile și pierderea atingerii s-au imprimat în imaginea unei femei cu gura sigilată — dar ale cărei priviri încă vorbesc.

Între timp, însă, totul s-a schimbat. Lucrarea a fost retrăită și rescrisă. Straturi de culoare — ca straturi de memorie — au fost înlăturate, lăsând doar ceea ce a rămas adevărat.

Astăzi, poartă un nou nume: „Nigrum” — o referință la prima etapă a procesului alchimic, Nigredo, acolo unde toate formele se dizolvă în întuneric.

Nu mai este un protest și nici o acuzație.

Este o tăcere născută din acceptare.

Figura nu mai este doar cenzurată — ea devine Martorul Umbrei, un arhetip în care coexistă forța și vulnerabilitatea.

Privirea ei este a unei ființe care a trecut prin destrămare și a avut curajul să se dezintegreze — doar pentru a descoperi, printre ruine, sămânța aurie a adevărului.

Cenzura nu mai e exterioară.

Este o liniște interioară care nu mai cunoaște frica.

Doar memoria, prezența și cunoașterea matură rămân:

unele adevăruri vorbesc lumii fără cuvinte.

„Nigrum” este un ritual al purificării interioare.

Un portret al sufletului suspendat între durere și revelație.

Pictura ca filosofie.

Momentul dizolvării — din care începe întoarcerea către lumină.