Pictura „Dualitate” dezvăluie tema eternă a contrariilor care coexistă în fiecare ființă umană: lumină și umbră, libertate interioară și constrângere, frumusețe exterioară și forță ascunsă. Imaginea feminină pare să fie împărțită în două părți: o parte a feței simbolizează naturalețea, căldura și vitalitatea, transmise prin bucle înflăcărate și o privire plină de viață, în timp ce cealaltă parte este cufundată într-o mască întunecată și misterioasă, făcând aluzie la profunzimi ascunse și metamorfoze interioare.

Ochii verzi, aflați la limita dintre lumină și umbră, devin punctul central, simbolizând conștientizarea și trezirea sufletului. Contrastul dintre deschidere și ascundere, moliciune și duritate creează un sentiment de dialog între cele două laturi ale personalității - lumina și întunericul interior.

Forma rotundă a pânzei subliniază ideea de unitate a contrariilor și natura ciclică a vieții. Compoziția sugerează că adevărul este întotdeauna undeva între polarități. Nu este o luptă între bine și rău, ci acceptarea propriei integrități, realizarea faptului că lumina și umbra ne fac ceea ce suntem.